BIBLIA – CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
Noi credem şi mărturisim că Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament (Biblia) este Cuvântul inspirat și infailibil al lui Dumnezeu.
Noi credem că Biblia este revelația lui Dumnezeu și este autoritatea supremă în materie de credință și viață creștină.
(Exod. 24:7 ; Deut.4:1,2 ; Josh. 1:8 ; John 5:39 ; 1 Thes. 2:13 ; 2 Tim.3:16,17 ; 2 Pet. 1:19-21 ; Rev. 22:18-20).
DESPRE DUMNEZEU
Noi credem şi mărturisim că există un singur Dumnezeu viu şi adevărat. El este Creatorul, Susţinătorul şi Stăpânitorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute. El este etern şi desăvârşit în toate atributele sale.
Noi credem că Dumnezeu este unul în trei persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi că toate aceste trei persoane sunt una în natura, esenţa şi fiinţa lor.
(Gen. 1:1; Exod 3:14; Deut. 6:4; Is. 44:6; 45:5-6; Matt. 28:19; John 10:30; 2 Cor. 13:14; Ephes. 4:4-6; Col. 1:15-17; 1 John 5:7-8, 20).
Noi credem că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu. El este Dumnezeu adevărat şi este de aceeaşi esenţă şi coetern cu Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt. La împlinirea vremii, Isus Cristos s-a întrupat fiind zămislit de Duhul Sfânt şi născut de fecioara Maria. El a avut două naturi, una divină şi una umană, a trăit o viaţă fără păcat, a murit pentru păcatele noastre fiind răstignit pe crucea de la Golgota, a înviat a treia zi în trup, s-a înălţat la cer şi acum este la dreapta Tatălui. El este singurul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni şi nimeni nu vine la Tatăl decât prin El.
(Is. 7:14; Matt. 1:18-23; Luke 1:34-35; John 1:1, 14; 10:30; 14:6-10; 1 Cor. 15:3-4; 1 Tim. 2:5; Heb 4:15; 1 John 5:20).
Noi credem că Duhul Sfânt este Dumnezeu şi că El este de aceeaşi esenţă cu Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Noi credem că Duhul Sfânt Îl glorifică pe Isus Cristos, naşte din nou şi-l călăuzeşte pe credincios şi convinge lumea în ce priveşte păcatul şi judecata.
Noi credem că botezul cu Duhul Sfânt în Trupul lui Cristos are loc la momentul naşterii din nou iar dovada botezului cu Duhul Sfânt se manifestă prin roada Duhului şi nu prin manifestarea obligatorie a vre-o unui dar sau semn. Astfel, Duhul Sfânt locuieşte în credincios din momentul naşterii din nou, îl înzestrează cu daruri spirituale pentru slujire şi putere pentru o viaţă evlavioasă.
(Gen. 1:2; Matt. 3:16; Luke 12:12; John 16:7-14; Acts 5:3-4; 1 Cor. 12:4-13; Ephes. 1:13-14; Gal. 5:22-23).
DESPRE OM
Noi credem şi mărturisim că omul este creat de Dumnezeu. Trupul omului (partea materială) este făcută din pământ, iar natura spirituală a omului (sufletul) este din Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Sa.
Dumnezeu a creat omul fără prihană, dar nu desăvârşit: cu voinţa liberă de a alege binele sau răul. Aceasta înseamnă că omul este răspunzător înaintea lui Dumnezeu de toate faptele sale.
Prin căderea în păcat, omul a căzut sub blestem și a devenit incapabil de a trăi voia lui Dumnezeu. Ca și consecință a păcatului adamic, fiecare om se naște cu o fire păcătoasă. Alte consecințe majore ale căderii în păcat sunt : Moartea spirituală și moartea fizică.
Noi credem că toţi oamenii au păcătuit şi au nevoie de iertare şi mântuire.
(Gen. 1:26-28; 2:7; 5:1-2; Ps. 8:3-6; Mat.12:36; Rom. 3:23; 5:12,19; 7:17,18,20,23; 14:12; 2 Cor.5:10; Ephes. 2:1-3; Heb. 9:27).
DESPRE PĂCAT
Noi credem şi mărturisim că omul creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, pentru proslăvirea Sa şi pentru o viaţă fericită în El, a fost ademenit de diavolul şi prin aceasta a devenit neascultător faţă de porunca lui Dumnezeu, și astfel a intrat în lume păcatul și blestemul.
Păcatul este lipsa de conformitate cu natura morală a lui Dumnezeu, fie într-o acţiune, dispoziţie, atitudine sau gând.
Păcatul este universal. Toți oamenii fără absolut nici o excepție au păcătuit și de aceea toți oamenii sunt păcătoși.
Consecința păcatului este moartea.
(Gen. 3:13 ; 1 John 3:4;5:17 ; Rom 6:13;14:23 ; James 4:17 ; Ps.51:4 ; Eccles.7:29; Rom 3:23;5:12 ; Eccles. 7:20 ; Job 15:16 ; 1 John 1:8; Rom 6:23;5:12 ; Gen 2:17 ; James 1:15)
DESPRE MÂNTUIRE
Noi credem şi mărturisim că MÂNTUIREA este scăparea omului de sub urmările călcării legilor divine. Ea are de a face cu natura omului şi cu faptele făcute de el.
Noi credem că mântuirea este darul Lui Dumnezeu şi de aceea ea nu poate fi obţinută prin fapte bune. Ca să fie mântuit, omul păcătos trebuie să îndeplinească două condiţii inseparabile: să se pocăiască şi prin credinţă să-L primească pe Isus Cristos ca Domn şi Salvator personal. Astfel, omul este născut din nou şi devine un copil al lui Dumnezeu.
Noi credem că omul mântuit este chemat să trăiască o viaţă sfântă, să manifeste roada Duhului şi să facă fapte bune ca rezultat al credinţei sale.
Noi credem că un credincios mântuit este păstrat în starea de har prin puterea lui Dumnezeu până în clipa în care el, în mod voit şi conştient, părăseşte această stare.
(Mark 1:15;16:15-16; John 1:12-13;3:3-7, 16; Acts 2:37-38;10:43;16:30-31;17:30-31; Rom. 1:16;2:4;8:15-16;10:9-10; 2 Cor. 5:17; Ephes. 2:1-10; Phil. 2:12; Col. 3:8-10; 1 Thes. 4:3-4; 5:23; Tit 2:11-13; Heb 12:14; 1 Pet. 1:14-16).
DESPRE BISERICĂ
Noi credem şi mărturisim că, potrivit învățăturii Noului Testament, Biserica este întemeiată de Domnul Isus Hristos şi are următoarea misiune:
- să-L glorifice pe Dumnezeu şi să se închine Lui,
- să predice Evanghelia la orice făptură,
- să-i zidească şi să-i crească pe credincioşi în asemănarea chipului Domnului Isus.
Din ziua Cincizecimii există biserica universală şi biserica locală.
- Biserica universală este alcătuită din cei răscumpăraţi prin sângele lui Cristos din orice neam, seminţie, norod şi limbă din toate timpurile, din cer şi de pe pământ. Această Biserică nu este o organizație pământească vizibilă, ci este un organism viu, spiritual, al celor mântuiți, adică a celor ce au crezut în Hristos și au fost născuți din nou.
- Biserica locală, este unitatea voluntară a unui grup de credincioşi dintr-o localitate, nascuţi din nou şi botezaţi pe baza mărturisirii personale a credinţei lor în Domnul Isus Hristos – ca Mântuitor al lor.
The direct leadership of the Church is Christ through the Holy Spirit. We don’t recognise hierarchical degrees. Those who receive certain assignments are servants of the Church, not masters who command. Members between them are called “brothers” and are equal in rights and duties, regardless of race, nationality, social class or educational training.
Fiecare membru are datoria să susţină material lucrarea Evangheliei.
Disciplinarea membrilor de biserică (mustrare, ridicarea drepturilor, excludere) se face prin hotărârea bisericii, în baza Cuvântului lui Dumnezeu.
(Matt. 16:18;18:15-18; Acts 2:41-42;9:31;20:28; 1 Cor. 1:2;3:11;5:3-13;9:14-16; Rom. 16:17; Gal. 1:2; Ephes. 1:22-23;2:19-22; Col. 1:18; 1 Tim. 3:15; Tit 2:15; 2 Thess. 3:14-15; Rev. 5:9-10;7:9-10).
DESPRE SLUJITORII BISERICII
Noi credem şi mărturisim că Bisericile din Noul Testament au avut câteva slujiri temporare, care au fost cele ale apostolilor și prorocilor Nou Testamentali. Aceste slujiri au încetat odată cu încheierea scrierii Noului Testament. Există însă alte două feluri de slujitori care rămân în permanență:
- - Bătrânii (episcopi, pastori, presbiteri). Lucrarea lor este în primul rând aceea de a hrăni și supraveghea Biserica. Ei trebuie să îndeplinească acele calități pe care Scriptura le cere în 1 Tim 3:1-7 si Tit 1:5-9.
- - Diaconii. Ei au responsabilitatea de a ajuta pe pastor în însărcinarea administrării bunurilor materiale ale Bisericii. Ei au menirea să cultive dărnicia membrilor, să inspire acţiuni filantropice. Trebuie să aibe calităţile arătate la 1 Tim. 3:8-13.
Noi credem şi mărturisim că preoţia, în conformitate cu Noul Testament, nu formează o clasă specială, ci o calitate pe care o are fiecare credincios: ea este universală. Fiecare credincios este un preot. Fiecare are dreptul de a se apropia de Dumnezeu direct prin Domnului Isus, fără alt mijlocitor.
Noi credem că, sub călăuzirea Duhului Sfânt, prin post şi rugăciune, fiecare biserică locală poate să-şi aleagă slujitorii: pastori, diaconi, misionari, evanghelişti. Alegerea slujitorilor trebuie să corespundă cerinţelor Sfintelor Scripturi. Cu toate că bărbaţii şi femeile sunt egali în faţa lui Dumnezeu, noi credem că Biblia permite doar ordinarea fraţilor în aceste slujiri.
Noi credem că Biserica locală este autonomă, iar organele ei de conducere sunt păstorul, comitetul bisericii şi adunarea de membri.
(Matt. 22:34-40; 22:21; 28:18-20; Mark 16: 15-16; John 17:21; Acts 1:8, 2:42-47; 6:3-6; 13:2-3; 14:23; 15:22; 1 Tim. 2:9-15; 3:1-13; 4:14; Tit 1:5-9; 1 Pet. 5:1-4) .
SIMBOLURILE NOULUI TESTAMENT
Noi credem şi mărturisim că Biserica Nou Testamentală are două simboluri: BOTEZUL şi CINA DOMNULUI. Ele nu sunt taine, ci sunt porunci ale Domnului Isus Hristos, pe care Biserica trebuie să le împlinească.
BOTEZUL. Cuvântul grecesc pentru botez este “baptizo” şi înseamnă “a cufunda”. Deci, însăşi traducerea cuvântului arată forma botezului, că este prin afundare şi nici decum prin stropire. Afundarea se face o singură dată, în numele Sfintei Treimi.
Botezul este simbolul înmormântării omului vechi şi a învierii omului cel nou, a firii noi, pentru o viaţă nouă cu Hristos.
Botezul nu are calitatea de a curăţi păcatele, curăţirea păcatelor o face numai Domnul Isus Hristos. Botezul însuşi este mărturia publică a credinciosului că a primit deja această curăţire.
Pentru ca cineva să fie botezat, trebuie mai întâi să primească mântuirea, ca să aibă un cuget curat, trebuie deci să fi îndeplinit condiţiile mântuirii: pocăinţa şi credinţa. Copiii, întrucât nu pot mărturisi că au îndeplinit aceste condiţii, nu pot fi admişi pentru botez.
CINA DOMNULUI este simbolul morţii Domnului Isus Hristos în locul nostru. Prin ea noi avem părtășie cu Hristos și unii cu alții.În Biblie mai apare și sub numele de Masa Domnului (1 Cor.10:21) sau frângerea pâinii (Acts 2:42;20:7)
Elementelele care compun Cina Domnului sunt pâinea și rodul viței. Pâinea frântă ne aminteşte de Trupul Său ce s-a frânt pentru noi, iar vinul ne aminteşte de Sângele Său vărsat pentru spălarea păcatelor noastre.
Cina Domnului nu are calitatea de a ierta păcatele. Ea are doar menirea de a ne aminti că pentru iertarea păcatelor noastre a trebuit ca trupul Lui să fie frânt şi sângele Său să fie vărsat. El a poruncit ca noi să practicăm Cina.
(Matt. 26:26-29; 28:19-20; Mark. 14:22-25; 16:15-16; Luke 22:14-20; Acts 2:37-41; Rom. 6:3-5; 1 Cor. 10.16-17; 11:23-34; Gal. 3:26-27; 1 Pet. 3:21)
DISCIPLINA ÎN BISERICĂ
Noi credem şi mărturisim că Biserica are dreptul şi îndatorirea de a exercita disciplina frăţească asupra membrilor ei care s-au abătut de la învăţătura creştină a Cuvântului lui Dumnezeu, prin atitudine, învăţătură sau faptele vieţii.
Disciplina constă în mustrare, ridicarea drepturilor şi excluderea din Biserică.
Reprimirea unui exclus se va face, la fel, pe baza mărturisirii.
(Matt 18:15-17; Tit 3:10; 2 Thess. 3:6; 1Cor. 5:11-13).
ZIUA DOMNULUI
Noi credem şi mărturisim că ziua Domnului este o rânduială creştină, care trebuie ţinută continuu, petrecută în închinare şi cugetare spirituală, atât în Biserică cât şi acasă.
Spre deosebire de vechiul aşezământ mozaic, când se ţinea ziua a şaptea, creştinii, ca membrii ai aşezământului nou, trebuie să ţină ZIUA ÎNTÂI A SĂPTĂMÂNII (DUMINICA) care a fost sfinţită de Dumnezeu prin învierea din morţi a Fiului Său şi prin trimiterea Duhului Sfânt.
(Mark 16:9; Luke 24:1-6; John 20:1; Acts 2:1-4;20:7; Rev. 1:10; 1 Cor.16:2)
DESPRE CĂSĂTORIE
Noi credem şi mărturisim că în conformitate cu învăţătura Sfintelor Scripturi, căsătoria este orânduită de Dumnezeu.
Căsătoria este actul de bună voie prin care un bărbat şi o femeie consimt să trăiască împreună toată viaţa. Bărbatului îi este îngăduit a avea o singură femeie ca soţie, la fel şi femeii îi este îngăduit să aibe un singur bărbat ca soţ. După moartea unuia din soţi, cel rămas se poate recăsători.
Întrucât căsătoria e şi o rânduială cetăţenească, ea trebuie întâi încheiată cu acte după legile Statului, apoi urmează binecuvântarea Bisericii. Noi ţinem ca, creştinii să încheie o căsătorie în Domnul.
În caz de adulter dovedit, sau a unei părăsiri răutăcioase a căminului, credem că Sfânta Scriptură admite divorţul şi recăsătoria părţii nevinovate.
(Gen. 1:27,28; 1Cor. 7:39; Rom. 7:2; 2 Cor.16:14; Mal. 2:16).
DESPRE DĂRNICIA CREŞTINĂ
Noi credem şi mărturisim că potrivit cu învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu şi practica primilor creştini, membrii Bisericii sunt datori, în chip moral, să contribuie, de bună voie, după putinţă, din bunurile lor materiale, la susţinerea cauzei Evangheliei.
Câteva exemple practice sunt:
susținerea celor ce sunt angajați în lucrarea de vestire a Evangheliei
- ajutorarea săracilor, orfanilor și văduvelor
construirea de locașuri pentru închinare
(2 Cor. 9:6,7; Exod. 25:2;35:5; 1 Chron. 29:5; Rom.12:8; Philippians 4:16,18; 1Tim. 5:18; Acts 11:29; Rom.15:26).
DESPRE RUGĂCIUNE
Noi credem şi mărturisim că, rugăciunea este starea de părtăşie intimă a omului cu Dumnezeu. Ea este exprimarea sinceră a inimii în faţa Domnului. Din această cauză nu avem cărţi de rugăciune şi nu îndemnăm pe alţii să înveţe rugăciuni pe de rost.
Rugăciunea trebuie adresată Tatălui în Numele Domnului Isus. El fiind singurul mijlocitor între om şi Dumnezeu. Rugăciunile adresate sfinţilor credem că nu sunt în conformitate cu Sfintele Scripturi.
Rugăciunea este absolut necesară vieţii spirituale pentru creşterea, întărirea credinţei, ferirea de ispite şi biruinţa asupra Diavolului.
Rugăciunea personală se poate face oriunde, iar rugăciunea comună se face în părtăşie cu ceilalţi credincioşi în Biserici.
Rugăciunile pentru cei morţi nu au fost practicate în Biserica Creştină. Noi credem că ele nu au nici o valoare, deoarece cel mort a ajuns la locul lui imediat după moarte, fără să mai fie vreo posibilitate de schimbare de la un loc la altul.
(Ps. 62:8;142:1,2; Philippians 4:6; 1Tim. 2:1; John 16:23; Luke 18:1; 1Thess.5:17; Ephes.3:16).
DESPRE BISERICĂ ŞI STAT
Noi credem şi mărturisim că stăpânirile au fost rânduite de Dumnezeu pentru protejarea celor ce fac binele şi pedepsirea celor ce fac răul. Fiecare creştin este chemat să se roage pentru autorităţi şi să fie un bun cetăţean al ţării sale.
Noi credem că Biserica este separată de stat, dar fiecare credincios are dreptul, din nume propriu, să participe la alegeri, să facă parte din organizaţii politice sau obşteşti, daca acest lucru nu contravine principiilor Evangheliei.
În cazul în care cerinţele autorităţilor sunt în contradicţie cu Sfânta Scriptură, noi ne rezervăm dreptul să procedăm aşa cum ne cere Cuvântul lui Dumnezeu.
(Matt. 22:21; Acts 4:19;5:29; Tit 3:1; Rom. 13:1-7; 1 Pet. 2:13,14; 1 Tim. 2:1-3)
DESPRE LUCRĂRILE VIEŢII DE APOI
STAREA INTERMEDIARĂ (Starea sufletului între moartea fizică şi judecată).
Noi credem şi mărturisim că, la moartea fizică, trupul, care este din ţărână (materie), este coborât în mormânt, iar sufletul care este de la Dumnezeu (spirit) continuă să existe în mod conștient.
Locuința morților este termenul folosit cel mai mult în Biblie pentru locul în care sufletele intră în starea de pedeapsă sau răsplată în așteptarea judecății.
Sufletele celor credincioși se duc în rai iar ale celor nemântuiţi se duc în iad. În ambele aceste stări sufleteşti, ele sunt conştiente şi în aşteptarea judecăţii. Ele sunt fără trupuri.
(Matt 10:28;17:1-8; Rev. 6:9,10;20:4; 2 Cor. 5:1,6,7,8; Luke 16:19 31;23:42,43)
VENIREA DOMNULUI
Noi credem şi mărturisim că, potrivit învăţăturilor Noului Testament, Domnul nostru Isus Hristos, care s-a înălţat la cer, va veni cu slavă şi cu strălucire pentru a face judecata celor vii şi a celor morţi.
Venirea Sa va fi văzută de toţi şi se va petrece în clipa pe care o ştie numai Dumnezeu Tatăl.
La venirea Sa, morţii vor învia, iar cei credincioşi care au rămas în viaţă, vor fi schimbaţi într-o clipă şi răpiţi în întâmpinarea Domnului.
(1 Thess. 4:16; Acts 1:11; Mark 13:26; Matt 24:36)
ÎNVIEREA MORŢILOR
Noi credem şi mărturisim că, la venirea a Doua a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, cei morţi vor învia, iar cei care vor fi în viață la revenirea Domnului Isus, vor fi schimbaţi într-o clipă cu trupuri nemuritoare.
Cei credincioși vor avea trupuri nemuritoare glorificate, care vor fi asemănătoare cu trupul Domnului Isus după înviere.
Cei necredincioși vor avea trupuri nemuritoare cu care vor petrece eternitatea în iad.
(John 5:28,29; Acts 24:15; 1 Cor. 15:42,52,53; Philippians 3:21; Rev. 20:13)
JUDECATA DE APOI
Noi credem şi mărturisim că, fiecare om va fi judecat în mod drept de Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru, pentru a primi răsplata sau pedeapsa după faptele sale din viaţa pământească.
Această judecată este finală, universală, publică.
(Acts 17:30,31; Rom. 2:16; 2 Cor. 5:10; Rev. 20:12)
STAREA FINALĂ
Noi credem şi mărturisim că, potrivit Noului Testament, după judecată, cei mântuiţi vor moşteni viaţa de veci în fericirea cerească, iar cei nemântuiţi vor fi alungaţi de la faţa lui Dumnezeu, la pedeapsă veşnică. În aceste stări va fi fiinţa întreagă: trupul înviat schimbat în nemurire şi sufletul.
(Matt 25:34,46; Rev. 21:3,4; 22:3-5; Luke 16:26; Rev.14:1)